...am aflat aseara (de la fata din postarea anterioara), ca aceasta s-a mutat...departe...pentru studii...Recunosc, ma bucur din tot sufletul pentru ea, pentru ca a ajuns unde si-a dorit si are toate sansele sa faca ce-si doreste...nu mint..chiar ma bucur...numai ca, doar pentru ea...daca ar fi sa spun de mine, nu prea reusesc sa ma impac cu ideea, cu toate ca hotararea ei este definitiva...in fine...degeaba incerc si zic "nu frate lasa, nu ma mai gandesc"...,pentru ca nu e asa...am incercat sa nu ma gandesc deloc, dar pur si simplu...nu pot...face parte din mine...Cu toate ca nu am petrecut foarte mult timp alaturi de ea, si nu o vedeam chiar in fiecare zii, acum...nu o s-o mai vad deloc...inca odata mai spun ca ma bucur tare mult pentru ea si pentru reusita ei, dar...nu ma bucur ca a plecat...sincer, mi-e greu...poate o voi mai vedea...poate nu? Nu am raspuns care sa-mi aline durerea...apreciez foarte mult ca vorbeste cu mine de acolo de unde este, dar...nici asta nu ma "linisteste" total...tot ma doare pentru ca...nu e aici (poate ma voi obisnuii cu ideea)...
...unii imi vor spune sigur ca sufar prea mult, altii ca sunt prost, altii diferite pareri...dar...nu-mi permit sa ma exprim rece cand sufletul meu e cald...si nu-mi place sa ma ascund cand pot fii sincer...
...daca mi s-ar indeplinii acum orice dorinta, mi-as dorii doar s-o mai strang in brate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu